Search

daria0m

about my feelings and emotions .. something that I prefer to write ..

Month

February 2013

o seară de vară.

   Se anunţa o zi perfectă de vară.Planurile ce şi le făceau erau gata să fie puse în practică diseară.Data de 8 iulie părea sa fie una ploioasă conform spuselor meteorologilor,dar până în prezent nu erau decât alarme false.Prietenii,muzica,o pătură şi multe corturi inveseleau atmosfera.Curând se adunau cu toţii şi păreau că idealul lor în acea zi nu era decât să fie împreună la început de vacanţă,aşa ca după o sesiune stresantă.Planul le este dat peste cap când intervine problema deplasării până la destinaţie.Doar o oră dacă mergeai pe jos…nu e mult..chiar deloc.Dar vântul se înteţea şi nu s-au mai încumetat prea mulţi renunţând astfel la o seara de folk,chitări,foc de tabără şi alte vorbării…Nu se dau bătuţi patru din toţi,poate mai curajoşi sau mai plini de viaţă şi cu chef de distracţie…

Odată ajunşi la destinaţie montează corturile,îşi aştern paturile pe iarbă şi privesc spre lac.O privelişte frumoasă de apus,cu cer rozaliu spre roşu aprins prevestea vântul…adieri uşoare,din ce în ce mai înteţit este vântul şi se pare că vrea să le strice distracţia turiştilor noştri…hmm.. De odată începe un vânt furios,ba chiar supărat şi totodată cu el o aduce şi pe compatrioata sa doamna PLOAIE…Grăbiţi spre corturi şi pături turiştii se adăpostesc cum pot de furtună.Durează doar cateva minute,dar e suficientă cât să le piară cheful multora şi să îşi ia tălpăşiţa spre case.Doar ei patru mai rămân prin zonă vreme îndelungată chiar;până dimineaţă.Acorduri de chitară şi melodii de dragoste răsună…Image

Cântece

Acorduri de chitară,

Sunete dulci într-o seară,

Culcat îmi e capul pe pieptul tău

Şi atingem un apogeu.

Stăm pe margini,

Pictăm imagini,

Căutăm prin pagini.

Privim la stele,

Ascultăm cântece de kantele,

Irosim clipe neadormite,

D-abia regăsite.

De zi cu zi

   Avem tendinţa de a eticheta şi de a-i comenta de multe ori pe cei din jurul nostru,de a le pune o etichetă ceva gen conceptul turmei una din oi a făcut ceva în neregulă şi gata toate sunt similare ei.De unde prostia asta?De unde afirmaţiile acestea când de fapt nici nu cunoaştem persoana respectivă?

Suntem tentaţi să copiem pe alţii doar pentru că “e mişto ce face ăla”,aparţinem unei lumi şi mentalităţi unde nu ne regăsim dar totuşi nu facem nimic să ieşim din asta.Ne complacem la nesfârşit.Criticăm neobişnuitul şi ni se pare ceva inadmisibil,dar nu ne gândim niciodată că poate acea persoană vede lumea altfel decât o vedem noi.

Cântă-mi povestea…

Cântă-mi povestea
Să nu mai uiti nicicând, nicicum
Adu-mi vestea
Din gura ta va suna bine oricum
Strânge-mi lucrul
Si-arată-mi drumul cel mai scurt
Du-ma aiurea
Şi spune-mi că nu-tï cer prea mult…prea mult

Am dorinţa să…

    Am dorinţa să alerg pe un câmp înverzit atât de mult cât mă ţin picioarele,să evadez din cotidian şi măcar o zi să am timp să îmi pun gândurile în ordine,să culeg flori şi dorinţe să le împrăştii si altora… Să am puterea de a ridica din pământ capul şi să zic asta e ultima zi când visele nu devin realitate.. să cuprind in braţele mele temerile şi apoi să le dau drumul să întâlnească şi alte hotare şi meleaguri pe unde să poposească…să-mi cunosc limitele dar în acelaşi timp să le râd în faţă pentru că oricine poate mai mult.

Image

Să îmi aduc aminte cu plăcere de tot ce am trăit indiferent dacă a fost bine sau rău,pentru că face parte din trecutul meu şi din experienţele mele din care mereu am de învăţat.

Să ne spunem povestea noastră…

ImageÎn urma cu 3 ani am cunoscut pe cineva care mi-a atras atentia la un concert.Habar nu aveam cum îl cheama şi nu ştiam absolut nimic despre el..în seara aia venisem cu niste colegi in barul ala şi fiindcă am fost distrasă de ei nu am mai reusit să intru în vorbă cu el.Dat fiind faptul că există Facebook m-am decis să-l caut aici..însă spre ghinionul meu nu aveam cum sa dau de el pentru că nu ştiam nici cel mai mic amănunt despre el…timp de opt luni am încercat să dau cumva de el dar nu reuşeam.

        Într-un final printr-un prieten comun,pe care de altfel habar nu aveam ca îl cunoştea si el faţă în faţă, am dat de el.Eu am fost cea care l-a abordat, am vorbit ore în şir pe Facebook până când ne-am dat seama că avem telefon.Cel care mi-a cerut numărul a fost el, dupa care m-a sunat şi am mai petrecut alte ore bune şi la telefon.

Faptul că am vorbit atat de mult despre banalităţi şi nu despre noi ca oameni m-a făcut sa îmi placă felul lui de a fi si de a gândi deşi nu îl cunoşteam încă bine.
Au trecut 3 ani de când s-au petrecut toate astea de care v-am povestit.Şi nu regret nici o clipă că am fost eu cea care a facut primul pas.

Indecisa

  Avem momente când pur şi simplu vrem să fim singuri,să nu ne bâzâie nimeni la cap să fim doar noi cu noi înşine… Reflectăm asupra unor idei sau planuri pe care am vrea să le punem în practică însă nu suntem suficient de motivaţi să o facem.Îl luăm în braţe pe “nu” şi o ţinem una şi bună.Ne regăsim multă vreme in starea asta şi nu suntem capabili să ieşim din ea…poate de cele mai multe ori refuzăm ocazii ce ni se ivesc numai o dată în viaţă iar apoi regretăm că timpul nu se poate da înapoi… Am momente când mă simt sigură pe mine şi pe deciziile pe care vreau să le iau şi nu mă gândesc la consecinţe… greşesc mult punând preţ pe lucrurile efemere şi de moment fără să iau în calcul şi alte probabilităţi… sunt pusă în faţa unei decizii la care nu ştiu cum să iau parte, nu ştiu ce să aleg fără să-mi pară rău mai târziu…mai am timp să mă gândesc…aşa spun mereu… iar când sunt pusă în faţa faptului nu ştiu ce să fac.Refugiul meu blogul…aici îmi concretizez gândurile şi le aştern ca într-un jurnal poate stupid pentru unii sau educativ pentru alţii…Am învăţat că dacă pleci urechea la răutăţi şi la părerile celor care nu contează îţi faci mai mult rău…Mă tulbură gânduri care nu îmi dau pace şi problemele altora, devin uneori ca şi în cazul de faţă,inevitabil şi ale mele…Avem păreri sau lucruri ce am vrea să le împărtăşim cu alţii însă nu avem curajul să o facem poate din simplul motiv să nu fim judecaţi…..Niciodată nu e prea târziu…

Salvaţi limba română înainte să fie măcelărită de tot !

 Acest articol a fost conceput în urma tuturor greşelilor sesizate pe internet şi nu numai..de ce se fac greşeli în limba română?de ce mai pretindem că suntem români şi unii se mai şi mândresc cu asta dacă nu suntem în stare să vorbim şi să scriem corect?!

De curând am sesizat un grup de persoane care se certau pe youtube din cauza unei simple păreri a unuia din ei.Toţi au sărit pe el care mai de care cu “spam” şi alte alea,ca la final să observ că de fapt inapţii erau cei care au continuat conversaţia nu cel care a început-o dându-şi cu părerea..

 De ce folosim “k sha fie” sau “kiar”,”tokmai” ?

Fraţilor deşteptaţi-vă!Viaţa nu e un sms sau un univers al messengerului..mai puneţi mâna pe o carte de limba română,un îndreptar gramatical…sunt destule de imprumutat la bibliotecă..dar a pardon e mai”kul” sau mai “sooper” să mergi în club,sa postezi poze stupide pe facebook modificate si extra modificate si pe de-asupra si prost făcute..prostia e la modă “e pă trend”…

Image

Mi-e milă de viitoarele generaţii de elevi sau studenţi care pretind că sunt “smekeri”dar nu ştiu să se exprime sau habar nu au să facă diferenţe simple între:”mai”-“m-ai”,sau “i-a”şi “ia”…fraţilor?! Nu mai chiuliţi de la orele de limbă română că “va plikti” sau de frica unei note de 4.

De asta se pică bacalaureatul..de asta marea majoritate se cred deştepţi când de fapt inteligenţa lasă de dorit.Oameni buni nu fiţi indiferenţi când cineva vă atrage atenţia asupra unor chestiuni de genul acesta!Fiţi receptivi si luaţi aminte că a scrie corect nu e un moft ci o obligaţie! 

   Mă întristez mereu când văd sau citesc postări despre tată.Spun asta deoarece din păcate sunt foarte mulţi ce nu ar trebui numiţi aşa.Indiferenţa doare cel mai mult mai ales atunci când vine din partea unei persoane apropiate sau cu care ai o legătură strânsă.Cu toţii ştim şi mai ales fetele mă înţeleg la capitolul ăsta că noi suntem mai ataşate de tată..El ar trebui,alături de mama să fie un exemplu pentru noi, să fie alături de noi in momentele de început,când facem primii paşi, atunci când întălnim necazuri dar şi succese..De ce spuneam că mă întristez pe de-o parte mă bucur pentru cei ce reuşesc să-l descrie în cuvinte frumoase pe tatăl lor, sau cei care au amintiri frumoase cu el.. 

 Mă chinui de ceva vreme să aştern aceste gânduri aici.. Aşa că dacă tată vei citi vreodată aceste rânduri sper sa-ţi aduci aminte de mine şi de cuvintele în care credeam atunci când mi le-ai aşternut pe foaia cărţii primită de Crăciun “chiar dacă tăticul tău nu este lângă tine,inima lui va fi mereu lângă inima ta”…

Blog at WordPress.com.

Up ↑