Search

daria0m

about my feelings and emotions .. something that I prefer to write ..

Month

March 2013

iluzie

O iubire în tăcere,

clădită pe lacrimi de durere

apasă sufletul

chinuit amărându-l…

O flacără aprinsăImage

dar mai apoi stinsă

De o vorbă cuprinsă

de emoția 

unui început.

Dar care s-a pierdut

s-a pierdut între șoapte,

undeva în miez de noapte,

Pe cărări albastre

unde ale noastre,

rime se fac 

monorime.

Atingerea ta,

Eu desenez cu ea

un cer mai senin 

și un suflet plin de chin.

Advertisements

A nu știu câta zi din luna martie..

     

     E deja sfârșitul lui martie și vremea rea nu contenește să ne mai părăsească…Gândurile îmi zboară deja la marea învolburată,la căldură, care poate uneori e prea sufocantă,dar pe care o căutăm neobosiți în timpul iernii,la peisajele nocturne pe marginea unui lac sau poate clipind la stele ce mi se par nenumărate. Ard de nerăbdare să privesc răsăritul și soarele care iese din mare…nisipul cald sub picioarele mele umede..Îmi amintesc și acum primul moment când m-ai cuprins în brațe și m-ai ridicat spre cer asemenea unui astru…adoram să îți simt mâinile pe pielea mea și peste ochii mei însetați de dragostea ta…Acum a nins din nou,a nins…Image 

Floare.

de o raza’ti pica’n cale

nu este o mirare

e o zi că ori şi care

nu’i mirare eşti o floare…

 

râzi zâmbeşti gândeşti frumos

dar nu totu’i de prisos

dar lumina ce apare …?!

e frumos şi doar răsare

bucuria unui Soare…

 

eşti o floare

ce răsare

şi atunci când nu e soare,

radiezi, zâmbeşti frumos

doar nu totul e pe dos…

 

Ţigară…

De stai şi auzi cum ţipă…

Gândul tău la doar o pipă

Totul este doar un gând

Ce te duce rând pe rând,

Tot acolo unde vrei,

Dar totul e să nu vrei,

Doar voinţa şi un gând

Te va lua pe rând pe rând

Va ajunge doar un gând…Image

Headstrong-Tears feat. Stine Grove

😦

Actori

Balade de şoapte,

Aud în zori,

Când primele culori,

Sunt numele

Unor actori.

Cândva visători..

Şi cu rime,

Tot despre culori.

Actori ce cuprind

Sovăind şi zâmbind,

Lecţii de viaţă,

De care se agaţă.

photo source: http://th09.deviantart.net/fs70/PRE/i/2010/318/2/1/marioneta__by_darteluz-d32turn.jpg

Image

   Îmi aduc aminte şi acum de acea zi de sfârşit de mai..Deşi duminica şi patul însuşi ne trăgea la somn,am reuşit să facem un efort să ne ridicăm…Vorbim încontinuu şi uităm că trenul ajunge la oră fixă la gară,adică în mai puţin de douăzeci de minute si noi suntem în pijamale: “Ce te tot grăbeşti avem vreme să ajungem,ce atâta grabă?”

“Ai uitat că parcul e închis si va trebui să ocolim până la gară?”

“Ohh aşa e…”

  Cu paşi repezi coboram scările..nici nu realizam că timpul nu ne e prieten în momentele astea.Alergam şi la un momentdat începe ploaia…şi nu avem umbrele..nici hanorace..doar simple tricouri ce acum stăteau lipite de trupurile noastre…alergatul nu făcea decât să resimtă ploaia si mai bine.Nu era de mirare faptul că până şi sosetele erau ude…ce ne păsa?…Alergam să ajungem la tren la timp..norocul a fost că trenul a avut niscaiva întarziere şi spre uimirea noastră sau poate spre ghinionul nostru ploaia a încetat să mai curgă exact cand am ajuns în gară.Ne-a bufnit râsul pe amândoi instant…râsete ce stârneau privirile celor din jur care arătau normali şi nu ‘duşuiţi’ ca noi…Şi acum îmi râde inima de bucurie când îmi amintesc privirea ta mirată…când a început să plouă liniştit la început apoi mai agitat…ploaie precum noi…noi doi la fel de agitaţi şi mereu pe fugă în căutarea fericirii şi a viselor ce le avem.O îmbrăţişare în ploaie,un sărut cald în comparaţie cu ploaia rece ce ne uda obrajii neîncetat…o strângere de mână…amintiri…dulci amintiri…

Cuvinte

Amăgind

Te cuprind.

Vin şi reaprind

Sentimente vechi

Ce surprind,

Sunete la urechi.

Cuvinte

Pline de neputinţe,

Aduc uşor,

Parfum de dor

Undeva de pe un nor.

Amestecate cuvinte,

Ne aduc aminte

De vara fierbinte 

Ce a trecut cuminte. Image

The stranger

Image

I hear a heart beat

When I cross the street,

And  I see a face,

Who wants  an embrace.

A strange entity

Unknown identity

Traveller of infinity

Some sorth of divinity

Spoke to me the unspoken.

A silent word

Sharp as a sword,

Threw his heart on a sward

Of human sins stored

Like prayers to the Lord …

Words of the silent.

And so his skin

Brilliant ,pure, porcelain

Will fade between

The heartaches all around,

Not one tender look is found –

Only feelings without a sound.

A whisper on his ear,

Surrounded by the fear,

A sharp cold atmosphere

Like a deep pierced spear

Hurting words of someone dear.

He stops and stares breathlessly,

Cries and shouts painfully:

“The world has changed so dreadfully!

The hearts can no longer bend

Shards and pieces fall endlessly

All there’s left in this tranquility

Is the Hopeless, the Unspoken, the Condemned…

Jurnal

   Plouă de câteva ore şi deja pe jos sunt bălţi.Nimic mai frumos decât o duminică petrecută în faţa unor materiale şi a unor cărţi.Ascult cum ploaia îşi aruncă picăturile grele pe geamul din camera mea…peisaj dezolant,aer rece şi totodată proaspăt.Mă gândeam asupra unor detalii demult uitate în jurnalul pe care îl păstram seară de seară pe noptiera de lângă patul meu…Lucrurile bune ce sunt bune doar la început şi apoi capătă un gust amar şi pe care din păcate îl savurăm zilnic.Nu ştiu unde voi fi peste zece,douăzeci sau eu ştiu patruzeci de ani dar încă păstrez speranţa unui viitor la fel ca la început plănuit cu mult tact şi multă imaginaţie…De ce ne-am schimbat acum după atâta vreme şi de ce nu mai vedem lucrurile cum le vedeam odată.Ne-am învrăjbit atât de mult acest decor zilnic din care nu mai putem ieşi şi uneori deşi dorim cu ardoare lucrul ăsta nu ni-l putem permite.Singurele aparenţe ce ne mai salvează sunt chipurile noastre palide şi pictate de un zâmbet saracastic şi uneori fals…Ajung să cred că poate mi-am dorit mult prea mult de la ideea asta,ideea de fericire închipuită şi acum îngrădită.Image

  Zilele trecute aminteam despre întâmplări ce ne cucereau inimile iar astăzi nu le mai recunoaştem…triste par acum parcurile unde ne petreceam după-amiezile târzii din luna mai.Acum până şi păsările au dispărut de la noi…ne-au părăsit gândurile vechi pentru a fi înlocuite cu altele noi.Niciodată nu mai retrăim trecutul deşi poate uneori ne dorim cu ardoare asta…Împletim realitatea cu fictivul şi dăm viaţă unor lucruri ce am vrea să fie adevărate însă de fapt ele nu există decât în mintea noastră…

Blog at WordPress.com.

Up ↑