Search

daria0m

about my feelings and emotions .. something that I prefer to write ..

Month

June 2013

Les Discrets – Ariettes oubliées

french 🙂

Advertisements

Declaraţii de dorinţe

 Vreau să îţi simt trupul lângă al meu…să te ştiu al meu, să facem dragoste ca niciodată, să ne unim mereu si mereu,

vreau să-mi cuprinzi capul în mâinile tale în timpul când ne iubim..să mă strângi uşor de spate… Vreau să te îmbrăţişez acum, atunci şi din nou acum, să te strâng tare încât să îţi fie greu să pleci de lângă mine, să mă iubeşti cum nu ai iubit vreodată, cu toata pasiunea si dăruirea…

….te vreau acum, aici în acest moment, undeva pe o plajă, sa fiu a ta şi să îţi şoptesc te iubesc…  

Image

(această postare reprezintă o încercare, o părticică dintr-un capitol pentru un posibil viitor roman)

Tablou

           

                  crezi că te pot regăsi acum în visurile mele pline de dorinţă şi căldură..?De această dată îmi miroase pielea a pepene galben, are miros înţepător dar totodată dulce..tu îmi priveşti fiecare mişcare a corpului şi nu ştii ce să faci…Să mă atingi sau nu.Chestia asta e ca şi o poză, o fotografie cu un cadru fericit şi plin de emoţii însufleţit de respectivul cuplu.în acelaşi cadru, să nu poti să te mişti decât un metru în stânga sau dreapta. să nu poţi să-ţi schimbi hainele sau să plângi. Să zâmbeşti sau să fii doar încruntat, să nu se facă zi, sa nu se facă noapte, să fii doar lângă aceeaşi persoană.Dar curios…acea persoană oare te vrea lângă ea mereu? non-stop şi în fiecare clipă, minut, secundă, oră?

Răspunde-mi la această întrebare ce mă frământă..o întrebare fără cap şi coadă doar o simplă întrebare.Mai simţi gustul primei picaturi dulci de plăcere, gust ce îl sorbeam împreună şi pe care credeam că nu o să-l pierdem niciodată. Hai să ne pierdem pe un drum de nicăieri, să alergăm cu picioarele goale, să simţim că toată lumea e a noastră şi nu reprezintă doar un simplu tablou.O fotografie.

Image

Ne întrebăm

Ne întrebăm de ceva vreme de ce nu ne mai regăsim ca altă dată, printre şoapte, planuri de viitor şi alte minuni.De ce? Unde ne-am pierdut şi acum nu mai dăm unul de altul?Oare mai avem timp să reparăm ceva? E prea târziu?… am întrebări fără răspuns şi nu reuşeşc să le răspund prea curând…mă macină ideea de a păşi prin lume singură, după mult timp fără tine alături şi să ştiu că odată cândva vei avea pe altcineva alături de tine şi aceea nu voi fi eu…Image

                          Ne rotim într-un univers aparte de restul şi pe care păream că îl înţelegem până de curând..dar s-a desfăcut ghemul de aţă şi acum ne-am încâlcit în ea..

Agua de Annique – Beautiful One

🙂

iunie

                             Image    Aici, astăzi vorbind cu tine simţeam cum îmi roiesc mii de fluturi în stomac, aveam aceeaşi senzaţie ca la vârsta adolescenţei…doar că acum lucrurile stau un pic mai diferit.Aş vrea să alerg pe un câmp cu maci, iar tu să mă urmezi, să îmi dai mâna şi să alergăm spre nicăieri, fără destinaţie .. şi daca ne-am iubi, am aparţine noi atunci unul altuia? Sau întreaga noastră existenţă ar depinde, ca şi până atunci, de aer?

Vreau să vină seri să le consumăm desenând lumea cu trupurile noastre pentru ca mai apoi să dispărem pentru câtva timp şi să ne regăsim iar la acelaşi minut şi la aceeaşi secundă ca prima oară…pentru că deşi eşti un necunoscut dar totuşi atât de cunoscut inimii mele doar tu ştii să îmi readuci primăvara de fiecare dată când te văd.

Mă întreb oare cum ar arăta umbra mea impregnată pe cearceaful tău ce contrastează adânc cu pereții goi, pe care se distinge urma spatelui meu?…doar tu poţi să îmi arăţi cum arată fericirea zugrăvită cu pensulele moi şi subţiri…cu braţele tale să mă ridici spre un paradis al nostru al amândurora…un întreg este format doar din două jumătăţi…

From where should I begin?

From where should I begin, again?

with happiness without tears

with no remorse and fears?

Somewhere, somehow

someone will wait for me at the end of the road.

But the road is so long,

And I have to walk

along

but I am alone…Image

Ştii…?

Ştii că de fiecare dată când încercăm să ne găsim unul pe celălalt nu reuşim.Pur şi simplu ne blocăm şi ne dăm seama că nu e ceea ce ne dorim…sau poate că nu e momentul pentru asta.Ascundem realităţi extravagante şi uşor erotice de lumea din jur,pentru ca mai apoi să ne unim iar ca la început.

Chiar credeai că poate fi aşa uşor să păstrezi ceva ce nu a fost niciodată adevărat sau nu…de fapt a fost cândva şi acum s-a năruit totul ca un acoperiş ce nu era bine finisat.

Strângem amintiri pe care ne dorim să le avem şi apoi trasăm contururi uniforme la ceea ce înseamnă şoapte şi treceri de mâini peste alte mâini…Ştii.. eram aproape.. Puteam să ating paradisul, paradisul meu. Pentru că altele sunt neînsemnate şi nu-mi provoacă dorinţă decât o simplă plăcere nebănuită şi nemaiîntâlnită până acum…Bizar..

Mai bine mi-ai lua mâinile într-ale tale şi am construi ceva…şi ştiu şi ce  o sonată a dragostei noastre şi să îi împrăştiem notele peste toate trupurile dezgolite ale serii…Acum.Aici…În acest moment…Image

Teiul lui Eminescu (2)

Parcul Copou

Create a free website or blog at WordPress.com.

Up ↑