Am fugit în 2012, la mare într-o excursie neplanificată. Totul era așa ca și cum nu m-aș fi așteptat. Marea era acolo pentru noi… cu un rucsac in spate ne gândeam să stăm o săptămână.. și a fost frumos. A fost așa cum vezi prin filme, când totul li se oferă unor tineri nepregătiți pentru ce va urma. Ne-am cazat era destul de departe de plajă. Îmi doream atât de mult să alerg spre plajă cu picioarele goale pe nisipul cald, încălzit de soarele ce dogorea… Am făcut-o și pe asta și multe altele…de care îmi amintesc zâmbind. O zi în fiecare stațiune de pe litoral. O amintire peste tot. Adunam câte ceva din fiecare loc. -Stai să iau niște scoici i-am spus eu. Și geanta mea era deja plină de nisip. Alergam și tu erai în spatele meu. Era logic să mă prinzi. Sunt mică pe lângă tine.
Am alergat imbrăcați spre mare și acum am realizat târziu că hainele îmi erau ude. Ce conta? Eram fericiți și asta era important… Am dansat pe mese, am ascultat chitara la malul mării, am văzut artificii și toate astea erau de ziua ta. Coincidența făcea că atunci era. Era muzică, era gălăgie. Aveam urechile înfundate…