Search

daria0m

about my feelings and emotions .. something that I prefer to write ..

Category

ca intr-un jurnal

tu.

Nu am mai scris demult.. sunt intr-o continua beatitudine… intr-o perioada scurta de timp m-ai facut sa-mi deschid sufletul..sa imi pierd capul si sa ma indragostesc ca niciodata pana acum…intr-o perioada foarte scurta de timp..m-ai adus langa tine..ti-ai deschis sufletul incet dar sigur si m-a primit acolo cu toate nebuniile mele..tinand piept zi de zi si necedand nervos…ma bucur ca ai reusit sa faci fata pana acum unei nebune de legat, unei copile care da cu stangul in dreptul de multe ori … ma bucur ca am facut alegerea asta. Sunt fericita si iti multumesc pentru tot… The+Civil+Wars

Advertisements

Winter.

“just take my hand, and die with me, my love..”

amintiri la inceput de an.

Am fugit în 2012, la mare într-o excursie neplanificată. Totul era așa ca și cum nu m-aș fi așteptat. Marea era acolo pentru noi… cu un rucsac in spate ne gândeam să stăm o săptămână.. și a fost frumos. A fost așa cum vezi prin filme, când totul li se oferă unor tineri nepregătiți pentru ce va urma. Ne-am cazat era destul de departe de plajă. Îmi doream atât de mult să alerg spre plajă cu picioarele goale pe nisipul cald, încălzit de soarele ce dogorea… Am făcut-o și pe asta și multe altele…de care îmi amintesc zâmbind. O zi în fiecare stațiune de pe litoral. O amintire peste tot. Adunam câte ceva din fiecare loc. -Stai să iau niște scoici i-am spus eu. Și geanta mea era deja plină de nisip. Alergam și tu erai în spatele meu. Era logic să mă prinzi. Sunt mică pe lângă tine.
Am alergat imbrăcați spre mare și acum am realizat târziu că hainele îmi erau ude. Ce conta? Eram fericiți și asta era important… Am dansat pe mese, am ascultat chitara la malul mării, am văzut artificii și toate astea erau de ziua ta. Coincidența făcea că atunci era. Era muzică, era gălăgie. Aveam urechile înfundate…

I’m a million miles from you…

Aveam capul între palme, mă uitam pe geam și mă gândeam la tine. Căutările mele muzicale din această dimineață au ajuns la această superbă piesă… Mi-e dor de tine.

I’m a million miles from you
But if we hold on
Gotta hold on
I’m a million miles from you
But if we stay strong
I know we’ll make it through

Agonie.

  Trăim mereu cu gândul că dacă ar fi așa ce bine ar fi… însă totul rămâne la latitudinea de imaginație. Să dăm frâu liber imaginației un pic și acum… să mi te imaginez pe tine ca fiind cel pe care mi-l doresc. Astăzi, ieri, mâine și mereu… să fii așa cum mi-aș dori eu să fii și poate că nu vei fi niciodată… De ce? Nu am răspunsuri la astfel de întrebări. Uneori confuză, alteori prea grăbită să iau decizii… încremenesc aici, acum uitându-mă la tine și am neputința de a spune ceva…

O privire, un murmur, o mişcare. Te ridici. Oasele trosnesc. Pleci repede. În momentul ăla altceva nu mai contează sau nu mai vrea să conteze. Uiţi tot şi gata… Dar oare e așa simplu să faci asta?.. Totul e uitare până la urmă. Timpul e uitare. Apoi vine simţul comun şi îţi aminteşte de existenţă. 

Întrebările mele se sfărșesc fără vreun răspuns… m-am încurcat prea tare aici și nu mă mai pot descurca.. 1384088_669129903121240_1871027682_n

Amintiri..

.. 😦

Început de lună

                Luăm o foaie de hârtie și un pix, de fapt nu acum ne-am modernizat și avem computere pe care să notăm orice gând sau însemnare… Progresăm spre o lume chipurile mai bună, dar aparent înșelătoare. Ne mirăm de ce nu mai sunt toate cum erau cândva, când lumea era mai simplă dar era mai fericită…de ce? Pentru că știa să aprecieze persoana de lângă ea, să trăiască fiecare zi cu un zâmbet pe chip și cu strălucire în privire…

Image

Cugetam asupra unor lecturi din ultima vreme și constat cu stupoare că fericirea nu e nici pe de parte ceea ce ne imaginam noi că ar fi. Nu știm să fim fericiți dar nici nu încercăm. Ne complacem în aceeași situație zilnic, ne plângem prietenilor și cam atât. Nimic de remediat? Eh… și cât demulte ar fi de remediat…dar face cineva asta? Nu. Stăm și așteptăm. Atât. Într-o zi o sa fim incapabili să mai și așteptăm… Dar poate că ăsta e printre puținele lucruri care ne-au mai rămas…

autumn…

😦 here we are again
autumn around us…

taxi – mi-e dor si doare

….

Blog at WordPress.com.

Up ↑