Search

daria0m

about my feelings and emotions .. something that I prefer to write ..

Category

La palavre ..

Bring Endstille at Rockstadt Extreme Fest 2014

Rog persoanele interesate, sa dea un like pe pagina de Facebook :

https://www.facebook.com/pages/Bring-Endstille-at-Rockstadt-Extreme-Fest-2014/176122299240611

Multumesc anticipat !

Image

Advertisements

Nunta in cer de Mircea Eliade (scurta recenzie si citate)

                  Daca tot am inceput sa scriu despre cartile pe care le citesc, iata ca am ajuns la finalul alteia, care mi-a placut in mod deosebit, si anume Nunta in cer, un roman exceptional scris de Mircea Eliade. Actiunea este una destul de ampla si face referire la dezvaluirile celor doi, scriitorul Andrei Mavrodin si Barbu Hasnas. Personajul principal este Ileana, dar totodata Lena, identificandu-se ca fiind acelasi personaj, aceeasi femeie iubita de cei doi barbati. Mavrodin scriitorul indragostit de Ileana, se schimba ulterior dupa ce o cunoaste, isi pierde ideile de creatie, o iubeste in schimb nu vrea copii. Acest lucru ii va indeparta unul de celalalt intr-un final, insa pana acolo mai am multe de adaugat.

“Am vazut deodata desprinzandu-se mana Ilenei, palida, cu degetele foarte lungi, aproape transparente.(…) Si mai era ceva, un amanunt care m-a obsedat apoi multa vreme, mana intreaga parea goala, degetele acelea palide si nervoase erau parca facute anume ca sa poarte un inel si inelul acela lipsea.”

“Dragostea si tot ce poarta ea cu sine- suferinta, jertfa, rodire- mi se pare a fi inca lucrul cel mai putin inteles si prea vag cunoscut.”

Se indragosteste de ea foarte mult si ii simte prezenta la orice pas.O vrea langa el, o vede altfel decat pe alte femei si se gandeste ca nu a fost nici una ca ea. “Traisem de multe ori, in ultimii ani panica aceasta a unei dragoste hotaratoare, ucigatoare.Dar nici o pasiune nu izbutise sa ma piarda.”

” Am prins-o in brate, de asta data strivitor, salbatic si i-am cautat gura. Nu i-am mai dat drumul din brate. In bratele mele era neobisnuit de usoara. Am simtit doar atat: ca plange, inecata de un plans de mare deznadejde ca si cum totul s-ar fi scufundat fara scapare.”

Toate acestea ii sunt relatate lui Barbu Hasnas care se lasa acaparat de imaginile create de Mavrodin. La indemnul Ilenei, va reusi sa publice cartea, dupa ce aceasta il va parasi, motivul fiind ca el nu isi doreste copii… artistul trebuie sa fie amintit doar prin creatiile sale..trebuie sa fie singur…

Titlul cartii lui Mavrodin este chiar “Nunta in cer“.

“Viata nu asteapta pe nimeni. Te duce cu ea fara sa iti dai seama. Cand te trezesti nu mai e nimic de facut.” Isi incepe si Barbu Hasnas povestirea, copila de care se indragosteste se numea Lena: “avea parul scurt, tuns baieteste, ca toate celelalte fete dar coafura aceasta ii dadea ei un aer de studenta din romanele rusesti, o facea parca si mai pura, caci ii lumina fruntea aproape artificial.”

Se casatoreste cu Lena in cele din urma. Sunt un cuplu fericit insa monotonia isi face casa rapid intre cei doi. “Simteam ca ma pierd, ca dragostea ei e singurul lucru pretios, ca fericirea ei este singurul lucru pentru care avea vreun sens viata mea. Apropierea Lenei ma ucidea. Ii vedeam trupul langa mine si nu-mi venea sa cred ca poate fi al meu pentru totdeauna.” Inainte sa plece ii trimite o scrisoare de adio lui Barbu, asta dupa ce cu o noapte inainte nu venise deloc acasa. Este acelasi stil de despartire ca si in cazul lui Andrei Mavrodin, doar ca in acest caz Barbu vroia un copil si ea nu era pregatita.

” E drept, mi-aduceam aminte ca am iubit, ca singura femeie pe care o iubisem cu adevarat a fost Lena. Amanuntul acesta nu l-am putut uita niciodata: ca am cunoscut dragostea si ca toate aventurile in care ma implicam nu erau decat episoade trecatoare.”

Recomand cu caldura si acest roman. Spor la citit ! 🙂 books

Maitreyi- Mircea Eliade (scurtă recenzie)

     Romanul Maitreyi scris de Mircea Eliade abordează o tematică mai diferită decât în restul operelor sale poate oarecum asemănătoare cu Nuntă în cer, unde erotismul şi imaginea feminină predomină pe tot parcursul scrierii.

               Protagonistul este tânărul Allan, venit în Tamluk pentru desen tehnic. Ţine un jurnal pentru a-şi face cunoscute sentimentele şi experienţa în India, dar şi dragostea pe care o cunoaşte pe parcurs pentru Maitreyi, tânăra fiică a şefului său Narendra Sen.  Allan o cunoaşte pe Maitreyi când lucra în Wellesley Street şi prima dată i se pare neatrăgatoare. ” Mi se părea    urâtă cu ochii ei prea mari şi negri, cu buzele ei cărnoase şi răsfrânte, cu sânii puternici de fecioară bengaleză crescută prea plin, ca un fruct trecut în răscopt.”  Allan se îmbolnăveşte grav de malaria şi este vizitat la spital de amicele sale, de Harold, de Sen şi de Maitreyi.  Inginerul îl invită să locuiască în casa lui. Pe măsură ce se cunosc mai bine cei doi încep să aibă dialoguri, la început destul de sarcastice, cel puţin din partea ei, de fiecare dată când făcea o constatare la adresa lui. ” Maitreyi mi se părea mândră şi dispreţuitoare. Erau zile când se urâţea şi zile când era frumoasă de nu mă puteam sătura privind-o.” 

Odată cu mutatul în casă, Allan îşi schimbă obiceiurile. Maitreyi se oferă să-i dea lecţii de bengaleză iar el o ajută la franceză. ” Nu are o frumuseţe regulată, ci dincolo de canoane expresivă până la răzvrătire, fermecătoare în sensul magic al cuvântului. Recunosc că nu mi-am putut lua gândul de la ea toată noaptea.”

Allan recunoaşte că este gelos pe toţi bărbaţii ce intrau în legătură cu ea, în special pe Robi Thakkur . ” înţelesei pentru a suta oară că mă atrăgea ceva la ea.Iraţionalul ei, virginitatea ei barbară şi mai presus de toate fascinul ei.” Îi mărturiseşte că o iubeşte însă la început aceasta nu îl vede decât ca pe un prieten. 

” E foarte greu să ai ceva cu adevărat.Să-l capeţi sau să-l cucereşti. Mai mult ne închipui că posedăm decât posedăm.” Maitreyi îi spune lui Allan că ar fi mai bine ca el să plece din casa familiei sale şi că îl iubeşte de fapt pe Robi Thakkur. Mai târziu ea recunoaste că îl iubeşte pe Allan şi îi dăruieşte o coroană de iasomie, simbol al logodnei. Despre idila lor află şi Khokha, servitorul casei, dar care nu spune nimănui nimic. 

Chabu, sora Maitreyiei se îmbolnăveşte foarte grav şi Allan îşi contramandează planurile de convertire la religia islamistă din cauza bolii inginerului. Allan şi Maitreyi o duc la plimbare pe Chabu la Lacuri şi ea îi îndeamnă să se sărute. Se află despre idila lor, iar domnul Sen îi spune lui Allan să părăsească locuinţa lor şi dacă are măcar puţină demnitate nu îl va mai căuta decât pentru probleme legate de servici. 

Maitreyi încearcă să de-a de Allan dar este descoperită, D-l Sen îl va concedia pe Allan printr-o scrisoare. Acesta pleacă şi de la Harold. Sărac, Allan este uitat de toţi. 

Pentru a nu strica de tot chiar finalul poveştii vă invit cu căldură la o lectură a romanului, un roman absolut excepţional după parerea mea, ce merită luat din bibliotecă. Spor la citit ! 🙂

Domnişoara Christina – scurtă recenzie.

                  Romanul începe cu acţiunea prezentă în casa doamnei Moscu, unde sunt invitaţi pictorul Egor Paşchievici şi profesorul Nazarie.La amintirea Christinei, Sanda este iritată şi este alminteri singura care nu participă la discuţie, decât pentru a-şi mustra sora, Simina.

Sanda, este tânăra îndrăgostită de pictorul Egor, care e venit acolo cu scopul de a picta împrejurimile şi de a fi în compania Sandei, pe care o consideră atrăgătoare.

În miez de seară după ce toată lumea s-a retras, Egor şi domnul Nazarie au o conversaţie acompaniată de niscaiva coniac, unde filosofia devine subiect principal.Vorbesc despre Marsillia şi localul unde bei coniac iar apoi începi să cânţi, însă profesorul e ruşinat şi evită asta. Egor cântă singur. 

Întâmplările romanului se petrec toate în acelaşi loc şi anume la moşia doamnei Moscu, o privelişte umbrită de veşnica prezenţă a domnişoarei Christina, tânara moartă, zugrăvită şi imortalizată în tabloul din salon.În ieşirile prin sat ale domnului Nazarie, acesta descoperă cum a murit Christina.

Ea îl face pe Egor să îşi piardă minţile, prin intermediul Siminei, nepoata ei, pe care o controlează.Îi apare în vis unde îi recită versuri din „ Luceafărul” de Mihai Eminescu, poetul său preferat.El se trezeşte şi realizează prezenţa Christinei în camera care exercită o putere asupra lui şi îi citeşte gândurile. Pentru a scăpa de prezenţa Christinei,  Egor se logodeşte pe ascuns cu Sanda. 

Christina continuă să apară în visurile lui Egor şi îi spune că dragostea pentru Sanda nu are nici un rost, că ea oricum va muri în curând.

Simina îl atrage pe Egor în pivniţă unde îl sărută şi îl zgârie şi îl sfătuieşte să închidă uşa, pentru că va fi vizitat de domnişoara Christina…

 

Cartea este una de factură fantastico-erotică, unde întâmplările te ţin cu sufletul la gură pe tot parcursul lecturii.  

Ne facem de ruşine singuri…

Că tot se vorbeşte în ultimul timp despre Eurovision, m-am hotărât să-mi fac curaj să vorbesc şi eu despre asta că doar e o ţară liberă nu?

Mereu suntem invidioşi şi nu suntem decât buni de comentat că de ce alţii au întâietate la acest concurs şi noi nu, dar să trimitem pe cineva care e cu adevărat bun şi talentat să ne reprezinte ţara nu suntem în stare.

Îi trimitem pe “talentaţii” de la Mandinga, minunată voce nu am ce comenta :)) şi acum hop anul ăsta l-am trimis pe Ouatu ăsta de care nu a auzit nimeni până la preselecţii şi gata ăsta-i bun pe ăsta îl trimitem.Şi am rezolvat ceva? Nu bineînţeles.

Locul 13 ne este ca şi pregătit an de an pentru că nu suntem în stare să urcăm mai sus.

Nu vă mai plângeţi atâta că nu câştigăm pentru ca tot noi suntem de vină că nu trimitem pe cine trebuie!Mulţi de bravo pentru cei care au câştigat şi anul acesta şi în alţi ani, dar păcat că de ei nu se aminteşte niciodată decât cu ocazia concursului.

Pentru că unii petrec Paștele ALTFEL

 Și da cum spuneam și în titlul articolului meu, depinde de fiecare cum alege să își petreacă sărbătorile.Iar pentru că noi suntem altfel, am decis spontan după ce am văzut afișele pe stradă că sâmbătă seara în Pub-S, vor concerta cei de la Domination o trupă din București ce se vor a fi o trupă tribut pentru Pantera.100_0789

Deși se adunase lumea de pe la ora 22 așa cum era programat pe afiș, dragii nostri au urcat pe scena undeva în jur de ora 24.Bai nu a fost, și-au cerut chiar scuze pentru faptul că nu au fost punctuali.Image

Concertul a decurs cu multă zăpăceală și headbanging, iar mai apoi multa durere de ceafă.Dar ce contează?Băieții și-au făcut treaba, nu s-au arătat obosiți deloc ba mai mult au revenit și ei la bisul cerut de public.

Hristos a înviat ! 😀

Image

Pentru că uneori viaţa ne surprinde…mai bine sau mai rău

 Şi da viaţa ne poate surprinde de cele mai multe ori…iar la cum suntem toţi sau mai bine zis marea majoritate, ghinionişti, ne surprinde într-un mod neplăcut.De curând am văzut filmul The Bucket List, un film ce m-a marcat în sensul bun.Un film ce merită vizionat,un film din care am putea avea cu toţii ceva de învăţat.

Image

De ce nu ne facem o listă cu ne dorim să realizăm sau cu lucruri care ni se par greu de realizat?Poate o excursie neaşteptată,sau poate întâlnirea cu un prieten mai vechi din copilărie pe care speraţi să îl mai îmbrăţişaţi sau cu care să depănaţi amintiri …

Să fim mai optimişti,să privim viaţa cu alţi ochi şi să ne bucurăm de fiecare clipă ca şi cum ar fi ultima,pentru că niciodată nu ştim ce ne poate rezerva viitorul,de ce nu chiar şi ziua de mâine…:) Image

Iată că a venit şi weekendul şi aşteptarea a luat sfârşit.Îmi doream de multă vreme să mai ies şi din cotidian şi să mă zbenguiesc puţin pe la un concert sau ceva eveniment.Am aflat ulterior de la nişte amici că vin cei de la Alternosfera pe data de 6 aprilie în Galaţi.O veste mai bună nici că se putea să audă urechile mele..deci hotarârea a fost luată.Merg la concert!

Deşi pe afiş era trecuta ora 21, concertul a început bineînţeles mult mai târziu.Cei care şi-au făcut apariţia primii,în deschidere practic au fost trupa Addiction..nu vreau să comentez despre această parte pentru că nu imi doresc să isc discuţii răutăcioase.Deci să dăm skip cum se spune peste şi să trecem la lucruri mai importante.

După acest mic warm up să-i spunem aşa au urcat  pe scenă în sfârşit băieţii de la Alternosfera.Un concert destul de bun părerea mea..cu o prestaţie superbă şi ca de obicei Marcel Bostan a fost sufletul formaţiei.Au venit la bisul cerut de publicul agitat şi nerăbdător să audă mai mult.

Cu puţin noroc am reuşit să pătrund în culise şi să fac poze cu ei.

Foarte buna prestaţia vă mai aşteptăm pe la noi! Image

De zi cu zi

   Avem tendinţa de a eticheta şi de a-i comenta de multe ori pe cei din jurul nostru,de a le pune o etichetă ceva gen conceptul turmei una din oi a făcut ceva în neregulă şi gata toate sunt similare ei.De unde prostia asta?De unde afirmaţiile acestea când de fapt nici nu cunoaştem persoana respectivă?

Suntem tentaţi să copiem pe alţii doar pentru că “e mişto ce face ăla”,aparţinem unei lumi şi mentalităţi unde nu ne regăsim dar totuşi nu facem nimic să ieşim din asta.Ne complacem la nesfârşit.Criticăm neobişnuitul şi ni se pare ceva inadmisibil,dar nu ne gândim niciodată că poate acea persoană vede lumea altfel decât o vedem noi.

Create a free website or blog at WordPress.com.

Up ↑